Primele cărămizi ale temeliei unei vieţi pline de bucurie, sunt cărămizile durerii şi ale fricii. Drumul către bucurie nu începe confortabil într-un fotoliu moale, ci acolo pe cruce, în durere şi-n strigăt, în cerşit şi-n putreziciune. Sau mai de necrezut, începe din chiar mocirla păcatului. Când orbecăi în întuneric şi-n ceaţa patimilor, oprește-te o clipă, … Continuă lectura Rădăcina bucuriei
Numai foarte aproape de noi, aici putem schimba ceva. Şi ce altceva putem schimba spre rodire decât inima noastră? Nu avem un alt loc mai aproape. Numai aici în inimă putem face rugăciune. Aici s-a apropiat Împărăţia Cerurilor care e înlăuntrul nostru. Apoi aproapele nostru. Pe el îl putem mângâia, sluji şi primi în viaţa … Continuă lectura Puterea vieţii noastre este foarte aproape de noi
„Ochii lui Dumnezeu care ne privesc sunt cei care ne sfinţesc. În realitate, nu faptele noastre exterioare în sine sunt cele care ne sfinţesc, ci Harul lui Dumnezeu, care veghează asupra celor care fac voia Sa”. Este o învățătură a Sfântului Grigorie care mă inspiră mult. Báôïðáéäéïî1 Ce înțeleg de aici? Că putem trăi scăldaţi … Continuă lectura Vezi-mă, Doamne
Toţii Părinţii vorbesc despre asta. Te umpli pentru o clipă de bucurie, de dragoste, de nădejde, de rugăciune şi crezi că nu vei mai pierde niciodată pe Hristos. Dar starea aceasta se duce. Repede. Cum a venit. Te apuci și plângi în întuneric și nu mai ști în cine crezi. Clipele acestea se aseamănă întru-câtva … Continuă lectura A doua venire
În amintirea pr Emilianos Viaţa noastră, cu toate întâmplările ei mărunte, este doar un pretext. Ea nu face decât să slujească unei alte vieţi. Viaţa aceasta pământească este doar o înşiruire de istorii neînsemnate care sunt importante doar pentru legătura lor cu viaţa cea adevărată pe care o așteptăm. Tot ceea ce facem noi, toate … Continuă lectura Viaţa aceasta este doar un pretext
Am văzut nota diez pe anumite portative zilele trecute și mi-a venit în cap povestea de mai jos. Unora probabil nu le va plăcea, alții nu o vor înțelege, dar copiii sigur se vor amuza nițel, peste vreo 1000 de ani: „A fost odată ca niciodată, într-o ţară nu foarte îndepărtată, dar nici aşa de … Continuă lectura #Șieu cu vulpea
O vitamină uitată: Biserica și Părinții ei au dat leacuri pentru orice boală, chiar şi pentru cumplita boală a iubirii de sine. La un moment dat, după o îndelungă osteneală, uneori după 20 de ani de lupte obositoare, ajungi într-o zi, poate tocmai atunci când eşti în putere și-n floarea vârstei, să îţi dai seama … Continuă lectura Leacul celei mai cumplite boli
O poartă de intrare în Împărăţia Cerurilor stă chiar acum deschisă în faţă mea. Poarta Damascului odinioară Această poartă este aproapele meu. Când am o legătură cu un om, mă ocup cu persoana lui, dar să nu fac asta în mod bolnav, doar ca să îi explic cu nerăbdare teoriile mele, părerile care mă amăgesc … Continuă lectura Intră! Poarta e deschisă.
