O vitamină uitată:
Biserica și Părinții ei au dat leacuri pentru orice boală, chiar şi pentru cumplita boală a iubirii de sine.
La un moment dat, după o îndelungă osteneală, uneori după 20 de ani de lupte obositoare, ajungi într-o zi, poate tocmai atunci când eşti în putere și-n floarea vârstei, să îţi dai seama cât ești de neputincios şi că nu faci doi bani! Și vezi câtă dreptate au avut toţi aceia care te-au defăimat de-a lungul anilor. Și tu i-ai contrazis și te-ai oțărât ca un nerod. Ce prostie!
Dar acela e un moment de mare biruință pentru tine, căci este începutul simţirii neputinţei tale, ziua vederii sleirii tale. Este prima trăire a adevăratei tale stări.
Și de aici înainte începe o călătorie preafrumoasă în care nu te mai prețuiești cu atâta încrâncenare, pe tine și ideile tale, în care începi să simţi că eşti liber cu Hristos, ca un sărac ce aleargă uşor, că n-ai ce să mai aperi, c-ai scăpat de povară și de robie și că sinele tău a început să apună.
Un vechi Adam se micşorează pentru ca un alt Adam, Cel nou, să crească.
Post cu folos tuturor!
mircea stanciu 